Materiale didactice la cursul Microsoft Excel: Formule și funcții

Formule

Formulele sunt expresii aritmetice, prin intermediul cărora se realizează calcule cu datele din celulele foii de calcul. Formula se introduce în celula respectivă şi este evaluată pe loc, iar pe ecran, în celulă, se afişează direct rezultatul.

O formulă se compune din operanzi şi operatori. Operatorii sunt cei aritmetici: ”+”pentru adunare, “-” pentru scădere, “*” pentru înmulţire, iar “/” pentru împărţire. Operanzii pot fi constante sau variabile. Pe post de variabile sunt folosite adresele celulelor luate în calcul sau funcţii din biblioteca proprie. În orice formulă se pot folosi parantezele rotunde.

Pentru a scrie o formulă, aceasta trebuie să înceapă cu semnul egal. Regulile privind prioritatea operaţiilor sunt aceleaşi, ca pentru orice expresie matematică.

În exemplul anterior s-a folosit formula de calcul a valorii unui produs:

Valoare = cantitate*preţ unitar

Deci, celula E2 se va completa cu formula:= C2*D2

În celulă va apărea direct rezultatul calculelor (de exemplu: 92000). Orice modificare operată anterior în celulele C2 sau D2, va corecta instantaneu şi valoarea din celula E2.

Functii

Pentru o serie de calcule mai complexe, procesoarele de calcul tabelar dispun de un număr apreciabil de funcţii, numite şi funcţii intrinseci. Aceste funcţii realizează calcule standard cu datele unei celule sau a unei zone de celule.= nume_funcţie (arg1, arg2, …)

O funcţie începe cu semnul egal (=), are un nume unic şi o listă de argumente. Numele se compune din trei sau mai multe caractere. Argumentele funcţiei sunt construcţii sintactice elementare care nu îşi modifică valoarea pe parcursul prelucrării. Se întâlnesc următoarele tipuri de constante:

constante numerice;
constante alfanumerice sau şiruri de caractere;
constante logice.

Constantele alfanumerice reprezintă un text alcătuit din litere, cifre sau caractere speciale, încadrat la dreapta şi la stânga între ghilimele. Numărul maxim de caractere admis este 256.

Constantele logice numite TRUE pentru valoarea adevărat şi FALSE pentru valoare fals, se scriu ca atare sau pot rezulta din evaluarea unei expresii logice. Tabelele de adevăr pentru operatorii logici NOT – negaţia, AND – conjuncţia şi OR – disjuncţia sunt următoarele:

Argumentele trebuie separate prin virgulă sau punct şi virgulă, în funcţie de setările implicite. Dacă într-o funcţie un argument este omis intenţionat, atunci în locul lui trebuie pusă o virgulă. Rezultatul evaluării unei formule de calcul este afişat, în celula în care s-a introdus textul formulei sau cea care a fost selectată în prealabil, dacă formula s-a introdus în bara de formule.

Există o gamă bogată de funcţii ce pot fi grupate pe categorii, de la funcţii matematice, financiare, statistice până la cele mai diverse funcţii de manipulare a conţinutului celulelor foii de calcul.